Iadul si Raiul

Doi ingerasi s-au gandit sa se joace de-a oamenii.
– „Uite cum facem”, a spus cel care avea mai multa experienta cu pamantenii, „ne asezam la distanta unul de celalalt. Tu ma chemi la tine, dar eu nu vin. Si din cauza asta ne certam un picut, asa, la fel ca oamenii. Vrei?”
– „Bine”, a incuviintat cel de al doilea.
– „Ingerasule …”, zise rugator primul, „hai la mine”.
Celalalt ingeras veni cat putu el de repede langa prietenul sau, cu fata stralucind de zambet.
– „Aaa, nu, nu asa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai inteles?”
– „Da” , spuse iar cel de-al doilea ingeras.
Dar cum auzi „Ingerasule, hai la mine”, cum se duse tinta langa amicul sau si il imbratisa. Acesta il mai instrui inca o data:
– „Eu te strig, dar tu te tii tare si nu vii. Bine? Ingerasule …”
Nici un raspuns.
– „Ingerasule, vino, te rog, la mine …”
In sfarsit, hotarat sa nu se mai lase convins, cel de-al doilea ingeras spuse:
– „Nu vin”.
– „Bine, atunci vin eu la tine”, il linisti primul ingeras pe prietenul sau, mergand intr-un suflet langa acesta si imbratisandu-l cu multa afectiune…**

Daca oamenii s-ar comporta ca acesti ingerasi, ar fi Raiul pe pamant. Pace si iubire intre oameni. Poate din orgoliu, poate din lipsa iubirii, oamenii nu se comporta ca acesti ingerasi. Si asa se dezlantuie iadul pe pamant.

Iadul e absenta pacii, e traiul in neliniste sufleteasca, tulburare si tristete. Ganditi-va cand va certati cu cineva drag, chiar si cand erati copii de exemplu, daca mama se supara pe voi, oare nu erati ingrijorati si tristi? Cearta cu cineva drag sau despartirea de un partener de viata aduce intristare pentru cel putin unul dintre parteneri, uneori pentru ambii, depinde de cat de implicat era fiecare.

Mereu am in minte aceasta poveste cu ingerasi cand e un dezacord intre mine si altcineva si zic sa fac eu primul pas spre impacare, dar deseori orgoliul ma opreste. Mandria este un pacat capital si a distrus multe relatii interumane. „Cautati pacea, nu dreptatea!” spunea un intelept. Dar mandria oamenilor cauta dreptatea, nu pacea. Odata doi calugari se uitau la o pasare si unul vedea un porumbel alb, altul o cioara neagra. Diavolul isi bagase coada ca cei doi sa se certe si fiecare vedea altceva privind la aceeasi pasare.

-Cum frate sa spui ca e cioara cand e porumbel alb, se vede cu ochiul liber.

-Tu cum sa spui ca e porumbel cand e cioara toata ziua? Nu mai vezi bine?

Se contrazisera asa doua ceasuri pana cand unul obosi si lua decizia sa ii dea dreptate celuilalt frate, chiar daca el vedea in continuare porumbel alb.Pentru a fi pace.

-Ai dreptate, cioara este, frate. Cred ca am avut ceata pe ochi si nu am vazut bine.

Daca vreti sa pregustati Raiul asadar, cautati pacea. Nu dreptatea. Cautati pacea, nu cearta. Cautati iubirea, nu furia si tipetele. Raiul si Iadul sunt create de interactiunile cu oamenii. E imposibil sa nu te enervezi cateodata, insa conteaza cum reactionezi la furie. Comunicati asertiv, mereu avand iubirea in gand inainte de a vorbi sau actiona. Tie cum ti-ar placea sa ti se adreseze cineva? Tie cum ti-ar placea sa fii tratat? Asa trateaza si tu pe ceilalti, acea atitudine sa o ai fata de aproapele.

Iadul si Raiul sunt la o aruncatura de bat.

Tu decizi ce creezi in viata ta! Tu ce alegi: Raiul sau Iadul?

Actionati din iubire, traiti in iubire!

**Sursa site