Aud in jurul meu de ceva timp doar: „mai bine singur, decat cu gelozii, certuri si batai de cap, vreau liniste si pace, si iubire”. Dar pana ajungi la iubire, trebuie sa treci si prin certuri si batai de cap, caci asa se construieste ceva.
Dar astazi NU, omul nu mai are rabdare sa construiasca, vrea totul de-a gata. Pana si casele vin din placi si le ridici intr-o saptamana/luna. Daca fast food-ul e rapid (fast), de ce nu ar fi si iubirea? Ti se livreaza la usa rapid orice (mancare, produse, sex), primesti totul rapid, deci ai putea primi si….. iubirea rapid. Gresit. Iubirea se construieste in timp. Ea nu se naste de azi pe maine. Si mare mi-e surprinderea cand aud „tineri” de 40 si 40+ spunand ca au iubit pe cineva 2 ani, ba chiar ca iubirea de 2 ani a fost mai profunda ca cea de 7 ani. Da, a fost mai intensa pentru ca nu a trecut perioada de 3 ani in care cocktailul chimic se duce din creier. Dupa 2 ani, hormonii inca se mai secreta, de aceea ai impresia ca aia a fost o iubire speciala. Spre deosebire de cea de 7-8-10 ani, unde hormonii s-au dus de mult si simti doar rutina si plictiseala. Deci solutia e sa te desparti pana in doi ani. Macar asa ramai cu impresia frumoasa ca „aia a fost iubire mare”. „Mare” de 2 ani, aia de 7 ani ce o fi fost? Pierdere de timp. Indragostirea s-a dus de mult dupa 3 ani. A ramas doar omul. Si te desparti de om, caci spui ca „nu il mai iubesti”. Cata imaturitate. Ajung oameni la varsta a doua singuri cautand o mare iubire….. de 2 ani. Ca atat tine pentru ei iubirea. Iar ei nici nu au ajuns sa simta iubire vreodata si nici nu stiu asta. Se amagesc ca au simtit iubire. Si au observat ca ce tine putin e mai intens si mai placut. Asa ca prefera farmecul si entuziasmul inceputului si cand acestea se estompeaza sau se sting, cauta inlocuitor pentru repetare. Start-end-repeat. Start-end-repeat. Asa trece viata.
Iubirea se construieste in timp, e un act de vointa! Dar nimeni nu mai are rabdare sa construiasca. In epoca vitezei, totul se obtine rapid. Daca nu apare iubirea rapid, trecem mai departe. Poate simtim data viitoare cu altcineva. Atractia se confunda cu iubirea, chimia se confunda cu iubirea, cat de imatura e societatea de astazi. O realitate trista.
Omul autosuficient. Esti bine cu tine insuti/insati, deci de ce ai mai avea nevoie de altcineva ? Omul isi castiga singur traiul, isi achita toate utilitatile (sa vedem si iarna asta cum va fi), isi gateste, isi face curatenie sau angajeaza o femeie de serviciu sa ii faca asta. De ce ai mai avea nevoie de un partener de viata? Pentru afectiune. Dar poti trai si fara, te poti multumi cu fimirituri de afectiune pentru o noapte sau o saptamana. Omul isi injecteaza doze mici de pseudorelatie ca sa poata supravietui sau ca sa isi confirme ca inca mai poate atrage sexul opus. Si cand il intrebi cand a avut ultima relatie, intotdeauna spune „in urma cu 2-3 ani”. E raspuns standard. Niciodata nu spune acum cateva luni. Pentru ca nu pune la socoteala aventurile si tentativele de relatii de 1-2 saptamani.
Si ii e bine asa. Nu vrea altceva. Iubirea care sa dureze decenii intre oameni (in calitate de cuplu/familie) nu se mai fabrica. Motivul? Nu mai e personal, resursa umana. Avem materiale, dar nu resurse umane. E lipsa mare de personal pe piata muncii.
Se fabrica doar „iubiri” de doi ani si mai putin. Pentru ca societatea hedonista traieste doar pentru placere.