Scurta poveste
4 Ani
-Împarte! Imparte! Striga copilasul pe strada, tinandu-si mama de mana. Unii trecatori credeau ca pustiul de 4-5 ani sufera de sindromul Tourette, caci repeta cuvantul, probabil auzindu-l recent.
Ce ai mama de repeti incontinuu asta? Il intreba exasperata mama, caci de jumatate de ora copilul repeta fara intrerupere.
Mama lui nu stia inca….
Printre trecatorii care auzisera copilul era si o femeie care urma sa aiba partajul in urma divortului si nu voia sa imparta tutela copilului. Tocmai trecea pe langa biserica Domnita Balasa, cand se intersecta cu copilasul. Ea fusese inselata de sot si voia sa se razbune pe barbat, neoferindu-i dreptul sa petreaca timp cu copilul. Cand trecu pe langa copilul strain, gandurile o cotropeau “Un nemernic, nu merita nimic, nici sa isi vada copilul, il voi acuza de imoralitate si ca nu e un exemplu pentru copil, in ce conditii va creste copilul meu? Cu ce valori morale, cu un astfel de exemplu de adulterin? NU! Nu voi imparti tutela!”
-Împarte, imparte!auzi femeia in secunda urmatoare! Si vazu copilul care se apropie din sens opus. In acel moment femeia isi dadu seama ca asta ar vrea si fiul ei: sa imparta tutela, caci copilul isi iubea tatal si nu ar fi vrut sa creasca fara el. Copilul avea nevoie si de tata, nu doar de mama. Asa ca pana acasa gandurile i se domolira, inima i se despietri, solzii de razbunare ii cazura de pe inima si creier si de dragul copilului lua decizia sa ..imparta tutela.
Copilul isi atinsese scopul, asa ca isi trase de mana mama sa o ia pe strada perpendiculara.
-Stai, unde mergem? Nu pe aici e drumul nostru! Exclama mama. Dar in zadar! Copilul o tragea dupa el cu o forta si determinare, incat mama era curioasa sa vada unde vrea sa mearga, caci parea ca stie drumul.
Dupa 10 minute de schimbat strazile, copilul incepu iar “Imparte, imparte!”.
Omul care venea din sens opus era in proces cu fratii pentru un teren si tinea cu dintii de bucata de pamant. Considera ca lui i se cuvine partea mai mare, pentru ca era fratele mai mare si arase pamantul in fiecare an, il ingrijise si cultivase, recoltase de mai mult de un deceniu, iar ceilalti frati nu fusesera implicati. Vorbea la telefon cu avocatul despre proces, cand auzi:
-Imparte , imparte!
Barbatul intoarse capul dupa copilul care trecuse, iar copilul se uita in urma dupa barbat, privirile intersectandu-se in timp ce repeta ca si cum ii vorbea lui personal :” Imparte, imparte!”.
Barbatul amuti, avocatul intreband la capatul celalalt “Alo, mai sunteti acolo?”.Barbatul se opri in loc, privind la pustiul care se indeparta zambindu-i in timp ce repeta “Imparte, imparte!”.
-Pot sa va sun eu in cateva minute?spuse ca hipnotizat barbatul.
Intelese ca ii era dedicat mesajul si lua decizia sa imparta cu fratii lui in mod egal.
Copilul schimba traiectoria, luand-o pe alte stradute, cu aceeasi determinare, in tacere, iar cand se apropie de o tanara incepu iar “Imparte, imparte!”. Aceasta tocmai venea de la birou, unde nu impartea sarcinile de birou si ajunsese la burnout. Era epuizata ca voia sa faca ea totul, neavand incredere in aptitudinile celorlalti.
Apoi trecu un baietel care primise o jucarie si nu voia sa o imparta cu fratiorul lui. Se certau pe strada, mama lor fiind exasperata.
-Imparte, imparte! Exclama baietelul cand trecu pe langa ei.
Iar urmatoarea trecatoare cauta pe telefon un dressing mai mare, caci nu ii mai incapeau hainele in dressingul pe care il avea deja.
“Imparte, imparte!” auzi aceasta in secunda urmatoare si se opri din cautare, dandu-si seama ca intr-adevar, multe haine stateau degeaba de ani de zile, nepurtate.
Poate ca “a imparti” si “imparatie” au aceeasi radacina. Prin impartirea bunurilor, dobandesti imparatia cerurilor?
Copilul avea sa creasca si alte lucruri sa infaptuiasca. Cu un cuvant poti schimba vieti,mai ales cand il spui in momentul potrivit omului caruia ii e destinat.
6 ani
Baietelul era din satul Caldarusani, unde avea sa creasca pana la 15 ani. Bunica lui il ducea la biserica duminica, iar el avea sa stea in sezut pe o perna ascultand linistit intreaga Sfanta Liturghie de fiecare data. Iar cand bunica lui se simtea rau uneori duminica, mergea singurel, isi lua o perna, o punea jos langa racla sfintilor si asculta cuminte intreaga slujba.
Uneori cand il vedeau singur, unii oameni il intrebau al cui copil e (desi ei stiau al cui e).Iar el raspundea:
-A Lui Doamne Doamne si a Maicii Domnului.
La 6 ani stia deja pe de rost rugaciunile si cantarile din cadrul Sfintei Liturghii, cel putin pe acelea pe care le auzea. Caci rugaciunile care se spuneau incet in Sfantul Altar ii erau necunoscute. Iar mai tarziu avea sa il intrebe pe preot:
– Ce cititi acolo incet, de nu vreti sa auda si credinciosii din biserica? Aveti secrete cu Dumnezeu? Sau poate Ii spuneti Lui Dumnezeu la ureche ce pacate au facut toti oamenii din biserica?
Preotul rase si ii mangaie parul, in semn de binecuvantare:
-Esti fenomenal, copile, ce ai putut tu crede! Cum sa spun pacatele? Ce ni se spune la Sfanta Spovedanie, nu mai spunem nimanui, iar Lui Dumnezeu nu e nevoie sa I le spunem, caci le stie oricum, e atoatestiutor si atoatevazator, e omniprezent, e peste tot permanent, El e acolo langa noi,cand omul se marturiseste.
-Cum langa dumneavoastra? Il vedeti? Intreba copilul cu ochi mari. Vreau si eu sa ma spovedesc ca sa Il vad pe Dumnezeu!exclama baiatul entuziasmat facand ochii mari si ridicandu-se pe varfuri parca incercand sa se apropie de cer.
Preotul zambi si il privi cu ochi calzi, vazand puritatea si dorinta copilului de a-L cunoaste pe Dumnezeu.
-Si daca L-ai vedea, ia spune-mi mie, ce ai face sau ce I-ai spune?
Copilul fu surprins de intrebare si statu pe ganduri.
-Nu m-am gandit la asta. Nu stiu, L-as trage de barba poate. Pur si simplu vreau sa vad cum arata. Cred ca e foarte frumos, daca preotii sunt asa frumosi.
-Cum adica?
-Adica mamaia spune ca preotii au duh sfant si se aseamana cu Dumnezeu, la chip.
-Omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, da. Dar nu toti ajung sa Ii semene.
-Dumneavoastra cred ca Ii semanati, la fel si parintele Iustin cu care slujiti. Si am mai vazut calugari frumosi, parca toti aratati la fel. Deci incepeti sa semanati cu Dumnezeu. Deci probabil asa arata si Dumnezeu, doar ca mult mai bine.
Preotul rase iarasi si il mangaie pe crestet.
-Uite, dupa ce faci 7 ani, te poti spovedi.
-Adica mai am un an si apoi ma intalnesc cu Dumnezeu?
-Nu, cu Dumnezeu te intalnesti si acum.
-Acum?intreba copilul facand ochii mari uitandu-se in jur. Dar vazu doar oameni.
-Da, acum, cand te impartasesti. Esti cel mai aproape de Dumnezeu cand te unesti cu El. Ce apropiere mai mare poate exista decat uniunea a doua trupuri, al tau si al Lui Hristos? Te unesti cu Insusi Dumnezeu, cand te impartasesti. Nu ti-a zis mamaia?
-Ba da, de mic imi spunea ca ma unesc cu Hristos, dar ma asteptam sa Il vad.
-Fericiti cei ce nu au vazut, dar au crezut! Nu Il vedem pe Dumnezeu, dar stim ca exista, nu? Ia spune-mi ce simti cand participi duminica la Sfanta Liturghie?
-Pace simt, liniste, bucurie. Abia astept duminica sa vin aici sa ma intalnesc cu Dumnezeu.
-Vezi? Tocmai ai spus…te intalnesti cu Dumnezeu, ai grait fara sa iti dai seama ceea ce simti ca faci. Te intalnesti cu Dumnezeu, chiar daca nu Il vezi.
In postul Pastelui, intr-o sambata, parintii nu il gaseau si nu stiau unde a plecat. Au intrebat in sat pe vecini daca l-au vazut si nimeni nu il zarise. In final ajunsera la biserica si intrand in biserica, il gasira pe perna lui, stand in sezut si privind spre preotul care spovedea pe enoriasii de la coada.
-Copile! Exclama mama lui, tragandu-l de mana. Ne-am speriat ca nu te gaseam, trebuia sa ne spui unde pleci. Sa nu mai faci asa ceva. Ce cauti aici? Nu e slujba.
-Am venit sa Il vad pe Dumnezeu, spuse el privind iar spre omul care se spovedea.
-Ce? Ce spui acolo copile? Cine ti-a zis ca daca vii azi Il vezi?
-Nimeni. Dar am zis sa incerc, poate azi Il vad. Dar nu-i nimic, mai vin si altadata. Ca sa stii ca tot aici voi fi si sambata viitoare.
La biserica venea si o fetita de varsta lui,Ioana, cu care se juca in curte dupa slujba si cu care impartea dulciurile lui, iar ea impartea cu el covrigeii sau cozonacul primite dupa Sfanta Impartasanie. Prietenia lor era o pregustare a raiului. Nu se certau vreodata. Dar e mai usoara prietenia intre un baiat si o fata decat intre doi baieti sau doua fete, caci aceia s-ar putea certa pe seama masinutelor, papusilor sau altor jucarii. Ioana, cand ajungea la biserica, mereu il cauta cu privirea, iar cand il zarea, intorcea privirea dupa el pana cand ajungea la altar cu mama ei de mana sa dea pomelnicul. Dar el era atent la slujba si nu schita nimic, uneori nici nu o vedea pana la finalul slujbei cand iesea in curte.
Si asta avea sa se repete pana la 15 ani. Ioana avea sa dezvolte pentru el sentimente neimpartasite insa.
Mergeau impreuna la scoala, iar cand terminara clasa a 8-a, el se inscrise la liceul teologic, caci el tot nu se dadea batut si voia sa Il intalneasca pe Dumnezeu. Iar ea se inscrise la liceul de arte plastice, caci era inzestrata cu talent la desen.
Intr-una din zile, parintele sau duhovnic il observa ca statea nemiscat in biserica, privind spre icoana Mantuitorului, aproape fara clipind. Statea asa de 15 minute. Nu avea mainile impreunate spre rugaciune, dar parintele se gandi ca poate tanarul de 15 ani are probleme si doreste sa se roage. Il lasa asadar in pace. Iar cand tanarul se intoarse sa plece spre usa, parintele il striga incet, ca sa nu ii deranjeze pe ceilalti enoriasi care se mai plimbau prin biserica dupa slujba.
-Esti bine?
-Da.
-Esti bine?repeta parintele intrebarea.
-Da, raspunse uimit tanarul.
-Am vazut ca te uitai la icoana Mantuitorului fix si ma gandeam ca te rogi pentru ceva, iarta-mi indiscretia. Voiam sa ma asigur ca e totul in regula.
-Ati vazut bine ca ma uitam fix. Ma uitam pentru ca azi Mantuitorul zambeste cum nu a zambit vreodata in aceasta icoana. Si nu stiu de ce. Dar e bucuros si ma bucur sa Il vad asa bucuros. Nu intotdeauna omul care se uita la icoana se roaga pentru ceva. Poate multumi sau poate contempla frumusetea icoanei. Eu azi contemplam zambetul Domnului Iisus Hristos. Sper sa Il vad mereu zambind. Stiti, am luat decizia sa merg la liceul de teologie. Daca asta e calea pentru a fi mai aproape de El, asta voi face.
-Copile, Dumnezeu e deja cu tine, Il cunosti pe Dumnezeu de atatia ani. Il poti descrie, sunt sigur. Dar setea ta de cunoastere e buna, caci le cauti pe cele bune, nu pe cele care duc la pierzanie aceasta lume. Asa ca ai binecuvantarea mea sa mergi pe aceasta cale mai departe. Ia spune-mi, tu vrei sa fii preot?
-Vreau ceea ce vrea Dumnezeu pentru mine.
-Da, dar Dumnezeu nu incalca voia omului, nu El iti dicteaza calea, tu o alegi, iar El te poate sustine daca e cea potrivita.
-Vreau…sa fiu aproape de El toata viata, sa Ii slujesc si sa fac doar ce Ii e pe plac. Ca prin chipul meu sa se vada ca sunt fiul Lui Dumnezeu, iar prin faptele mele sa se cunoasca dragostea Lui Dumnezeu pentru oameni.
Amin!
45 ani
La manastire, cu barba carunta, dar inca nu complet alba, calugarul sta sub copac ascultand pasarelele, in timp ce innoada metaniere pe care le vor vinde la pangar. Baiatul care sapa gradina, se apropie de el, stergandu-si cu maneca sudoarea fruntii si punand mana stanga in sold, ia o gura de apa.
-Parinte de ce plantati in fiecare an mai multi pomi si copaci? Ca nu toti fac roada.
-Poate ca nu vezi tu roada, dar fiecare copac are un sens, asa cum si omul are un sens. Copacul, chiar daca nu are poame, adaposteste pasarile si isi fac acolo cuib, se odihnesc pe crengile lui, se racoresc vara la umbra cand afara e arsita soarelui. Pasarelele sunt atat de plapande si frumoase, cantecul lor incanta auzul. Cu cat sunt mai multi pomi, cu atat mai multe pasari vor veni sa ciripeasca, dragele de ele. Nu e si odihna pasarelelor un rod al copacului? Asa, ca un copac trebuie sa fim si noi, ca oamenii sa se odihneasca langa noi. Nu sunt minunate pasarile ca sunt dedicate perechii lor? Porumbeii de exemplu. Si pinguinii, dar nu se odihnesc in copaci ei.
-Parinte, hai ca m-am odihnit destul, ma intorc la sapa.
-Mergi cu Domnul!
-Auziti parinte? Spuse tanarul intorcand capul. Ati spus ca si omul are un sens. Credeti ca sensul meu e sa dau cu sapa toata viata?
-Fiecarui om i se daruieste un talant, adica un dar pe care il poate inmulti, il poate folosi de-a lungul vietii. Poate ca sensul tau este ca astazi sa dai aici cu sapa, dar tu trebuie sa descoperi care ti-e darul pentru omenire in aceasta lume, apoi sa il ingrijesti, sa il multiplici si sa il faci sa aduca roada.
-Si cum il descopar?
-Roaga-te Lui Dumnezeu sa ti-l descopere. Si gandeste-te la ce te pricepi tu foarte bine sa faci si cand il faci zboara timpul sau care e lucrul pentru care oamenii te-au complimentat de-a lungul vietii.
-Pai avand in vedere cate gradini am sapat si oamenii m-au recomandat, banuiesc ca la asta ma pricep. Dar as vrea sa cred ca nu m-am nascut pe acest pamant doar ca sa sap.
-De ce? Oare prin saparea unui gradini, plantarea legumelor si fructelor, nu contribui la hranirea oamenilor? Deci ii ajuti sa supravietuiasca. Ce ne-am face fara hrana, fara legume, care sunt cele mai importante? Fara carne putem trai, dar fara legume si cereale, ce am mai manca?
-Eee unii se mananca intre ei, isi mananca ficatii.
Calugarul zambi si ignora invitatia la judecarea aproapelui.
– Deci gandeste-te la binele pe care il faci atator oameni, la batrana careia i-ai sapat gradina gratis, caci nu ai vrut sa ii iei din pensia mica.
-De unde stiti de …?
Calugarul ignora intrebarea si continua:
-La copiii care sunt hraniti exclusiv din roadele gradinii sapate de tine. Dar totusi, daca tu crezi ca mai ai si alt dar, caci nu este exclus, cauta-l. Caci cei ce cauta vor si gasi. Asa cum daca intrebi, ti se raspunde, daca te rogi, ti se raspunde sub o forma sau alta.
-Cum adica sub o forma sau alta?
-Adica, uneori ceea ce oamenilor li se pare lipsa de raspuns este insusi un raspuns.
-Adica daca ma rog Lui Dumnezeu sa imi arate darul meu si nu imi arata nimic, inseamna ca mi-a raspuns? Si ca asta e situatia, nu am alt dar?
-Fii atent la ce se intampla in jurul tau, la oportunitati, la ce iti spun oamenii din jurul tau, caci raspunsul poate veni sub o forma la care nu te-ai astepta.
-Tanarul parea confuz, dar nu mai insista. Pleca inapoi la sapatul gradinii rasunandu-i in minte “daca te rogi, ti se raspunde sub o forma sau alta”.
In alta zi, o femeie veni la calugar agitata ca doreste un sfat. Era suparata ca nu gasea cu cine sa se casatoreasca, parca nu mai erau barbati seriosi care sa vrea sa se casatoreasca. Auzise ca parintele acesta da sfaturi bune si stie lucruri pe care nu ar trebui sa le stie despre viata oamenilor.
-Da, desigur, putem vorbi, dar acum am putina treaba, iertati-ma. Uitati, ati putea pana ma intorc, ca sa nu va plictisiti, sa dati va rog cu aspiratorul in biserica?spuse parintele punandu-i aspiratorul in mana.
Femeia inmarmuri, dar scoase un murmurat “da” incet ca pentru ea. Parintele fugi din biserica si o lasa pe femeie singura. Nu erau pelerini la acea ora si femeia se apuca sa dea cu aspiratorul pe primul covor lung. Dupa ce termina, trecu la al doilea, cel din fata icoanei Maicii Domnului. Cand ajunse aproape la final, doi pelerini intrara sa se inchine la icoana Maicii Domnului, moment in care femeia gandi:
-Vai, nu, de abia am curatat si ei vor murdari covorul cu pietricele care le cad din incaltaminte si praf.
Imediat dupa, un alt gand ii veni ca o voce din propria minte care o mustra “Eeee, asa spune si Dumnezeu dupa ce te cureti prin Taina sfintei spovedaniii si apoi iar te murdaresti, intinezi cu pacate”. Se rusina si parca avu un moment de revelatie ca traise in pacat. Si poate acesta era motivul pentru care nu era implinita cu o familie.
Pelerinii plecara si ea curata iar covorul, apoi si pe al treilea si se indrepta spre iesire, gandind ca nu vrea sa il deranjeze pe preot cu intrebarea ei proasta, odata ce i se revelase raspunsul deja. Iesi din biserica, dorind sa plece acasa.
-Nu exista intrebari proaste sau gresite! Auzi vocea preotului la 10 metri distanta ca si cum acesta vorbea cu cineva aflat dupa coltul cladirii, dar nu ii vedea interlocutorul. Foarte bine ca am vorbit, va mai astept! Sanatate! Dupa ce spune asta, se intoarse spre femeie si pasi inspre ea. Aceasta parca voia sa plece, tiptil, dar cand vazu ca preotul ii zambeste, se opri in loc.
-Am terminat de dat cu aspiratorul, spuse femeia, aratand cu mana inspre biserica.
-Va multumesc! Sper ca nu v-ati suparat ca am indraznit sa va cer asta.
-Dar cum? Nuuu, in niciun caz. Mi-a placut chiar, ba cred ca am si primit raspunsul la intrebarea pe care o aveam.
-Da? Ce raspuns? Sau ce intrebare daca pot sa intreb?
-Pai…aveam asa o stare cand am venit, dar m-am linistit acum. Stiti, eu sunt necasatorita si asta ma doare, ma simt neimplinita.
-Inteleg.
-Si am auzit ca dumneavoastra spuneti oamenilor ce sa faca sau ce ii asteapta.
-Eu? Eu nu spun asa ceva, caci eu nu stiu viitorul nimanui, nici macar pe al meu. Eu doar insuflu speranta oamenilor care au nevoie. Dar dumneavoastra nu ati venit pentru speranta, ci pentru un raspuns clar, daca va veti marita sau nu. Iar eu va voi dezamagi, caci nu va pot spune da sau nu, caci nu stiu. Sa nu credeti ca nu v-ati casatorit din cauza caderii in pacat cu diversi barbati. Clar desfranarea nu e voia Lui Dumnezeu, dar daca din cauza desfranarii nu se casatoreau oamenii, atunci doar virginii se mai casatoreau,nu? Si nici calugarii nu sunt toti virgini. Deci cum sa ceara Dumnezeu oamenilor din aceste vremuri sa fie puri cand puritatea nici in apa nu se mai gaseste?spuse el zambind. Deci nu fiti prea dura cu dumneavoastra, punandu-va cenusa in cap. Dar nici nu continuati cu pacatul, spovediti-va si rugati-va Lui Dumnezeu sa va aduca barbatul potrivit pentru casatorie. Daca il aduce, bine, daca nu, iarasi bine.Nu faceti o obsesie din asta. Vedeti-va de viata inainte, caci exista si alte lucruri frumoase in viata. Stie Dumnezeu ce poate duce fiecare. De unde stiti ca nu va pazeste de suferinta? Dumnezeu stie ce si cat poate duce fiecare om. Nu va intristati pentru ce nu aveti, ci dati slava Lui Dumnezeu pentru ce aveti: sanatate, o slujba, casa, parinti atat timp cat ii mai aveti langa dstra, pace si liniste cu oamenii din jur. Razboiul dinauntru singuri il pornim, caci ne lupta gandurile si dorintele: de ce nu am si eu asta, aia, cealalta? Poate ca nu e momentul potrivit, poate acel moment nu va veni vreodata. Aveti incredere in modul Lui Dumnezeu de a aranja lucrurile, caci nimic nu e lasat la voia intamplarii. Credeti ca faptul ca ati venit cand voiam sa dau cu aspiratorul e intamplator? Nu. Era momentul dstra de glorie, cand trebuia sa faceti curatenie in biserica pentru a vi se revela un gand care altfel nu v-ar fi atins. Credeti ca daca eu sau altcineva v-ar fi spus ce ati auzit in propria minte ar fi avut acelasi impact? Poate nici nu m-ati fi auzit. Aveti incredere in pronia Lui Dumnezeu. Dumnezeu Isi asculta fiii, iar pentru a fi fiica Lui, faceti voia Lui, traiti pe calea cea dreapta. “Cautati imparatia Lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua!”.
-Parinte, va multumesc!spuse femeia plecand capul spre a lua binecuvantare.
-Pace tie! Ai incredere in Dumnezeu! Nadejde!
In unele zile se crea coada de asteptare spre a lua un sfat, o incurajare, un gand bun.
-Parinte, cheltuiesc banii pe toate nimicurile, mai nou am o obsesie pentru obiecte de iluminat. Mi-am luat 3 veioze, desi am doar doua noptiere, un lampadar, beculete de craciun, desi e primavara, doi pomi cu leduri, suporturi de lumanari mai multe decat suprafata camerei permite…. Asta e ultima obsesie ca pana acum cumparam oglinzi, de nu mai aveam unde sa le agat.
-Oare nu umpli casa de lumina, pentru ca simti ca nu ai suficienta lumina? Iar lumina pe care o cauti e doar la Hristos. Hristos e lumina in lume! Si daca traiesti intru Hristos, traiesti in lumina. Cauta-l pe Hristos si vei avea tot ce ai nevoie! Caci asa cum i-a spus si samarinencei “cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac”. La fel, daca El va straluci peste tine, nu vei mai duce lipsa de lumina, caci e singura lumina care iti trebuie.
Iar oglinzile, oare nu cautai sa iti oglindesti chipul ca sa vezi strafundurile de nepatruns ale fiintei tale? Si cu fiecare oglinda setea de autocunoastere nu era satisfacuta, asa ca mai luai inca una si tot nu gaseai ce lipsea, tot nu gaseai esenta fiintei tale. Te uitai in oglinda sa te admiri, dar nu iti placea ce vedeai, asa ca luai alta oglinda, sperand ca aceea sa reflecte alta realitate. Oare nu incerci sa umpli golul din interior cu bunuri materiale? Dar nevoia este insatiabila, ca o gaura neagra, absoarbe tot, poti sa ii dai mai mult, mai mult si tot va fi INSUFICIENT. Nu cauti unde trebuie. Nu adunati comori pe pamant unde molia si rugina le mananca, ci adunati comori in cer, unde rugina, molia nu le ataca, iar furul nu sapa ca sa le ia. Cauta imparatia cerurilor si toate celelalte se vor adauga!
-Unde sa caut Imparatia cerurilor?
-Roaga-te Lui Dumnezeu sa ti-o descopere si vino la Sfanta Liturghie in fiecare duminica!
-Cat timp?
-Toata viata!
Omul facu ochii mari. “Toata viata???”ii rasuna in minte.
-Viata e scurta comparativ cu eternitatea. Hraneste-ti sufletul aici in aceasta viata scurta care trece cat ai clipi ca sa ai parte de o eternitate fericita! Traieste-ti viata ca sa ajungi sa Il vezi pe Dumnezeu si sa traiesti o eternitate langa El. Nicaieri nu e mai bine ca langa El.
-De unde stiti parinte? Ati fost langa El?
-Gandeste-te la cel mai fericit moment al tau de pe pamant, inmulteste-l cu 1 milion si gandeste-te ca asta e 0.000000001% din fericirea de langa Dumnezeu. Tot ce facem in aceasta viata o facem pentru a fi cu El.
Intr-o duminica, dupa Sfanta Liturghie, printre oamenii care stateau la coada pentru a vorbi cu parintele, era si o femeie de 40 de ani.
-Binecuvantati parinte, spuse ea plecand capul!
-Dumnezeu sa te binecuvanteze! Cum te cheama?
-Miruna.
-Ce piatra iti apasa inima, Miruna?
-Parinte, am impresia ca toata lumea in jurul meu traieste visurile mele. Tot ce mi-am dorit eu in viata vad la altii in jur si asta ma roade, ma doare stomacul uneori de suparare.
-Pai te doare stomacul, pentru ca te roade invidia pe dinauntru. Gandurile care iti macina mintea iti vor macina si interiorul, caci gandurile influenteaza la nivel celular si trupul. Asa cum iti va fi ochiul, asa iti va fi si trupul. “Ochiul este lumina trupului tãu. Dacã ochiul tãu este sãnãtos, tot trupul tãu este plin de luminã; dar dacã ochiul tãu este rãu, trupul tãu este plin de întuneric.” (Matei). Invata sa te bucuri pentru cei din jurul tau. Daca unul si-a cumparat o masina pe care ti-o doreai, da slava Lui Dumnezeu. Daca o femeie din jurul tau are copii si sot, da slava Lui Dumnezeu! Ai grija de sufletul tau mai intai, nu de ce au altii. Esti tu sigura ca o masina sau o casa mai mare sau un sot sau copii sau o excursie exotica ti-ar aduce fericirea?
Femeia privi in jos rusinata, de parca i se citisera gandurile si dorintele.
-Toate ne sunt ingaduite, dar nu toate ne sunt de folos. „Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?” (Marcu, cap 8). Ai grija de sufletul tau, Miruna draga! Inteleg neimplinirea ta, dar nu carti impotriva Lui Dumnezeu, caci asta e ispita. Daca tu te intristezi pentru binele aproapelui tau Ii amintesti Lui Dumnezeu de Cain, in loc sa Ii amintesti de dreptul Iov, care a indurat atatea pierderi. Si tu inca nu ai pierdut nimic. Nu poti spune ca ai pierdut ceva ce nu ai avut niciodata. Deci de ce sa plangi dupa ceva ce nu ai avut si nici nu stii cum te-ai simti daca le-ai avea. Vezi tu, in zilele acestea, oamenii se compara cu ceilalti, isi compara avutiile si asa incepe nefericirea. Mergi in vizita la o cunostinta si vezi ce casa frumoasa are sau ce masina are si apare dorinta sa ai si tu. Vezi reclame la lucruri de care nu aveai nevoie, dar le doresti dupa ce ai vazut reclama. Crezi ca ai fi fericita dupa ce le-ai avea? Apar nevoi dupa nevoi, omu cumpara tot si vrea si mai mult, si omul niciodata nu e multumit, satisfacut. Mereu va aparea inca o nevoie. Si inca una, si inca una si tot asa. Si niciodata nu va fi multumit. Atat timp cat nu constientizeaza ca toate sunt efemere si il lasa fara vlaga aceasta alergatura dupa bunuri. Ca sa nu mai spunem si fara bani. David Thoreau spunea ca “ un om e bogat prin lucrurile de care se poate lipsi”. Fericiti cei care isi taie voia si se pot infrana. Unii se infraneaza de la poftele alimentare, postesc cand se tine post, dar nu se pot infrana de la cumparaturi. Infranarea intareste vointa. Si daca vointa e puternica, vei putea invinge si gandurile si invidia. Incepe cu lucruri mici, apoi vei ajunge sa le controlezi si pe cele mari. Prinde gandul cel rau si inlocuieste-l imediat cu “Slava Tie Doamne pentru toate! Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile tale si niciun cuvant nu e de-ajuns spre lauda minunilor tale!”. Orice inceput e greu si lupta e grea, dar nu te da batuta, poti birui. Tu iti stapanesti gandurile, nu ele pe tine. Si cum spune cantarea “Deschizand Tu mana ta, toate le vei umplea de bunatate!”. Dumnezeu pe toate le umple de bunatate, deci fie ca iti da, fie ca nu iti da ceva, din bunatatea Sa le randuieste. Uneori incearca credinta omului, uneori ii lucreaza rabdarea, caci rabdarea e rod al Duhului Sfant, deci ai incredere ca Dumnezeu iti vrea binele si are grija de tine.
“Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (Galaten,i cap.5).
Mergi in pace!
Intr-una din zile, gasi in fata icoanei cu Mantuitorul o fetita de circa 7 ani care plangea in hohote. Parintele vazand-o asa afectata, indrazni sa o abordeze:
-Micuto, draga mea, cum te cheama? O intreba, lasandu-se in jos la nivelul ei.
-Maria, raspunse ea printre suspine, uitandu-se cand la parinte, cand la icoana Mantuitorului.
-Ce nume deosebit, ca pe mama Lui Iisus, spuse el, privind icoana Mantuitorului si binecuvantandu-o pe crestetul capului. Daca imi permiti sa intreb, de ce plangi draga mea?
-Plang pentru ca …pentru ca…si abia vorbea printre suspine si lacrimi care curgeau siroaie. Pentru ca mi-a murit puisorul.
-Ce puisor?
-Puiul de gaina, avea cateva zile si il iubeam, spuse ea lungind ultima vocala intr-un planset puternic.
-Draga de tine. Si dragul de el. Inteleg ca il iubeai si sunt sigur ca si el te iubea pe tine. Dar puisorii sunt sensibili, nu supravietuiesc toti.
-Dar l-am rugat pe Dumnezeu sa il salveze, am vazut ca se simtea rau, nu avea vlaga si nu mai manca si l-am rugat cu lacrimi sa il faca bine. Si nu l-a facut.
-Parintele se uita la siroaiele fetitei si se gandi la suferinta parintilor care isi vad copiii murind sub ochii lor, neputinciosi, iar ultima lor speranta e in doctori si in Dumnezeu, ca ultima salvare. Cand vezi ca nimic de pe acest pamant nu ajuta, nu da roade, alergi la biserica, te pui in genunchi si te rogi cum nu te-ai rugat vreodata. Dragostea de mama e cea mai mare dragoste de pe pamant, ea intruchipeaza dragostea Lui Dumnezeu pentru om. Cand Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Lui, a daruit de fapt din capacitatea Sa de a iubi omul, plamadeala. Dumnezeu are iubire de mama pentru fiii Sai. Doar ca I se spune Tata. Totusi tatal lumesc nu isi iubeste fiii cum ii iubeste mama lor si nu ii iubeste cum Ii Iubeste Dumnezeu. Deci mai degraba mama seamana cu Dumnezeu decat un tata. Mama e creatoarea si iubitoarea, ingrijitoarea si veghetoarea copiilor. Exact ca Tatal cel ceresc.
Si aceasta fetita isi plangea puiul cu lacrimi de mama.
-Imi pare rau pentru pierderea ta, Maria! Iti inteleg durerea si Lui Dumnezeu Ii pare rau ca esti trista.
-Daca Ii parea rau ca sunt trista, trebuia sa evite sa ma faca trista si sa imi salveze puiul.
-Sa ITI salveze? Eu inteleg ca tu credeai ca e al tau, dar Dumnezeu l-a creat si El are dreptul de a decide cand sa il ia la El. Sa stii ca e intr-un loc mai bun puisorul tau.
-Daca e un loc mai bun ca asta, de ce nu ma ia si pe mine acolo? Sa fiu langa puiul meu.
-Iubita mea, tu trebuie sa stai langa parintii tai. Caci asa cum tu tii la puiutul tau, parintii tai tin la tine ca la ochii din cap.
-Pai sa ne ia pe toti in locul ala mai bun atunci. In Rai, adica, nu? Ca stiu de Rai, mi-a zis mama de el, ca acolo a plecat si bunica. Apoi a plecat si bunicul. Acum puiul. Deci plecam si noi in curand?
-Nimeni nu stie ceasul cand plecam.
-Eu am venit sa Il intreb pe Dumnezeu de ce nu mi-a salvat puiul? Se spune ca El e bun si atotputernic si poate face orice.
-Face orice crede El de cuviinta ca e benefic pentru fiecare.
-Si a fost benefic pentru puiut sa moara?! Intreba ea plangand iar.
-Poate ca a fost. Poate mai tarziu avea sa sufere mai tare.
-Dar la suferinta mea nu s-a gandit?intreba ea, ridicand vocea in timp ce plangea.
Parintele ofta. Isi dadu seama ca nu avea ce sa ii spuna pentru a-i alina durerea micutei. Ea doar voia sa isi planga pierderea.
-Alt puiut mai au parintii tai?
-Au, dar alt puiut nu inlocuieste puiutul meu. Ce, pe mine m-ar putea inlocui alt copil?
Parintele ofta, privind icoana Mantuitorului.
-De ce nu mi-a salvat puiutul, desi l-am rugat atat de tare?
-“De ce” e cea mai gresita intrebare, tine minte asta pentru restul vietii tale. Niciodata sa nu intrebi de ce a permis Dumnezeu ceva. Multe calamitati si lucruri rele se intampla pe pamant. Dar nu putem intelege noi sensul lor.Ai rabdare si vei intelege ce e de inteles.
-Rabdare cat?
-Rabdare…cat se cere. Pana vei intelege. Timpul ajuta sa intelegi unele lucruri. Ai rabdare. Hai saruta icoana Mantuitorului, spuse el ridicand-o sa ajunga la icoana sa o sarute.
-Credeti ca de asta nu mi-a facut bine puiutul? Ca nu i-am sarutat icoana inainte?
-Nu de asta.
-Atunci de ce nu l-a salvat? L-am rugat atat de mult. Cu ce L-am suparat?Eu chiar am crezut ca il va face bine pentru ca l-am rugat. Am auzit cum ati spus la slujba duminica despre acei prieteni care l-au rugat pe Iisus sa le vindece prietenul de pe pat si pentru rugaciunea lor si efortul lor l-a vindecat. Chiar daca Iisus nu mai e aici langa noi, El inca e printre noi, desi nu il vedem si putea sa il faca bine pe puiut. Si iar incepu sa planga.
-Draga mea, minuni se mai intampla. Dar sunt lucruri mai grave pe pamant, copilasi bolnavi pe care Dumnezeu trebuie sa ii salveze, oameni pe care trebuie sa ii vindece. Crezi ca parintii tai ar fi ales puiutul in loc sa te aleaga pe tine daca aveati amandoi probleme?
-Dar Dumnezeu e atotputernic si omniprezent, El poate vindeca o mie de oameni in acelasi timp.
-Asa este, ofta parintele. Ti-am zis, ai rabdare si vei intelege. Roaga-te in continuare sa iti arate ce trebuie sa vezi draga mea si vei vedea.
-Pur si simplu, nu a vrut sa imi vindece puiutul. Desi stia ca voi plange, asa ca am venit sa vada ca plang, sa vada ce a facut. Si am venit sa Il intreb de ce nu l-a facut bine?
-Stie ca plangi si ca suferi si Ii pare rau, dar va trece durerea. Vei vedea.
In alta zi o femeie veni sfioasa sa il intrebe daca pot vorbi cateva minute, dupa ce termina de citit acatistele oamenilor de la coada.
-Da, desigur, asteptati va rog sa termin de citit.
Dupa jumatate de ora, veni si randul femeii.
-Sarutmana parinte. Am auzit de la o prietena ca dati sfaturi in privinta unor situatii. Am si eu o situatie.
-Spuneti va rog.
-Am iubit nebuneste un barbat si acela m-a parasit pentru alta.
-Erati casatoriti?
-Nu.
-Spuneti ca ati iubit nebuneste…De am iubi nebuneste pe Hristos, altfel ne-ar fi viata. Era o poveste cu un barbat care ajunge la ospiciul de nebuni pentru ca o iubea pe Lulu, iar Lulu il parasise pentru altul. In salonul vecin, un alt barbat se lovea cu capul de pereti si repeta in mod obsesiv “Lulu, Lulu,Lulu”. Acela era barbatul pentru care Lulu il parasise pe celalalt barbat. Pe amandoi ii innebunise. Cu alte cuvinte, draga doamna, nu ati pierdut nimic. V-a scapat Dumnezeu de chin. Daca era pentru dumneavoastra acel barbat, era cu dstra de mana, nu erati acum aici singura spunandu-mi ca v-a parasit pentru alta. Dar iertati-ma, voiati sa ma intrebati ceva?
-Nu voiam sa va intreb, voiam doar sa aud ce sfat imi dati in privinta lui. Ca inca sufar.
-E normal sa sufere cel abandonat, cand cel abandonat este cel care a investit sentimente si altele. Daca il abandonati dstra pe el, tot dstra sufereati, ca dstra il …iubeati. Dar rabdare, cu timpul, durerea trece, Dumnezeu usureaza sufletul, mangaie si vindeca ranile sufletului. Iar individul odata iesit din viata dstra, acolo sa ramana. Concentrati-va pe dumneavoastra, pe viata dstra, nu pe o fantasma. Meritati om care sa fie alaturi de dstra. Nu sunteti de aceeasi parere? Pana atunci, gasiti-va preocupari diverse, independente de barbati. Mai intai sa va vindecati inima ranita.
Intr-o zi vine o femeie care se plange ca toate colegele la toate locurile de munca la care a lucrat se iau de ia, o iau peste picior, o jignesc, o exploateaza.
-Daca aveti impresia ca toti oamenii va trateaza in acelasi mod, oare nu dstra le determinati acel comportament? Stiu o femeie care se lauda ca ea reuseste sa scoata din minti orice barbat, le testa limitele tuturor si ii enerva pe toti cu aceeasi atitudine. Apoi se plangea ca toti plecau. Pai daca ii scotea din minti pe toti. Poate erau si ei de vina, dar si doamna contribuia la plecarea lor. Schimba in fiecare an partenerii sperand ca urmatorul va avea alta atitudine si circul…pardon cercul vicios se repeta. Pentru ca dansa ii aducea in acelasi punct. Stiti cand aratati cu degetul spre o persoana ca e vinovata, celelalte patru degete sunt indreptate spre dumneavoastra. Nu putem astepta la nesfarsit ca cealalta persoana sa se schimbe, ci trebuie sa ne uitam in primul rand la propria persoana si sa schimbam ce trebuie la noi insine.
-Adica insinuati ca eu sunt de vina ca ma trateaza urat?
-Nu cautam vinovati aici, ci incercam sa intelegem ce vrea Dumnezeu sa ne invete sau sa ne arate. Poate ca aveti nevoie sa invatati ceva. Uneori un lucru se repeta pana invatam sa raspundem altfel. Atragem acelasi tip de oameni pentru ca noi trebuie sa ne schimbam. Unii spun ca Universul incearca sa ne educe. Dumnezeu ne educa insa, caci ne vrea desavarsiti. Sa ajungem la roada Duhului. Rabdarea o aveti, clar. Iertarea clar ati invatat-o ca ati intors mereu si celelalt obraz. Dar Dumnezeu nu vrea sa ne lasam calcati in picioare, sa fim pres, ci sa ne pastram demnitatea si sa ne respectam si sa ne iubim pe noi insine in primul rand. Sa fim cu iubire fata de aproapele, dar sa stim sa punem piciorul in prag politicos, cu dragoste fata de acesta.
Intr-o alta zi, o femeie de 35 ani se apropie de parinte, rugandu-l sa ii citeasca o rugaciune pentru casatorie.
-Cum va numiti?
-Camelia.
-Spune-ti-mi doamna Camelia, ce fel de barbat va doriti?
-Adica ii puteti spune Lui Dumnezeu in rugaciune si calitatile barbatului pe care sa mi-l aduca?
Parintele zambi, abtinandu-se sa nu rada.
-Dumnezeu nu are nevoie de indicatii, stie mai bine ce ne este de folos. Poate credem noi ca stim ce ne trebuie, dar nu stim. El stie cel mai bine ce ne trebuie. Va intrebam ce calitati va doriti la un barbat ca sa vedem daca nu cumva e o problema la calitatile pe care le cautati. Stiti cum spun oamenii despre cei singuri “Poate e prea pretentios”.
-Da, am auzit si eu asta de la oameni care vorbesc in necunostinta de cauza. Nu cer luna de pe cer.
-Ce bine, ca ne-ati lasa fara astru frumos noaptea, zise parintele zambind.
-Pai, vreau un om inteligent, amuzant, care sa ma faca sa rad, serios, care sa ma iubeasca, care sa vrea familie si casatorie. Multi spun ca vor familie doar ca sa convinga femeia sa se culce cu ei. Deja le stiu discursul. Cand aud unu de 40 ani ca vrea familie si copii si el e singur la varsta aia, incep sa am dubii.
-Si ia spuneti-mi, ati intalnit barbati care sa aiba toate calitatile de pe lista, mai putin una?
-Da.
-Si ce calitate le lipsea? Era mereu aceeasi?
-Cam da. Barbatii aia care erau minunati si voiau o relatie cu mine nu aveau simtul umorului, nu radeam cu ei vreodata.Bine, nici nu ma atrageau fizic. Erau asa seriosi, ma plictiseau.
-Pai nu ati spus ca vreti sa fie seriosi?
-Seriosi in sensul ca vreau sa fie seriosi cu intentiile lor. Sa aiba intentii serioase de casatorie.
-Deci vreti sa fie si serios si cu simtul umorului. Si ati intalnit vreun barbat cu simtul umorului?
-Da, cativa.
-Si ce s-a intamplat cu ei? De ce nu ati fost sau ramas impreuna?
-Pentru ca nu erau seriosi cu intentiile.
-Deci nu ati gasit niciun barbat si serios si amuzant?
-Pai cred ca unul am gasit, dar nu l-am luat eu in serios ca era atat de glumet incat atunci cand m-a cerut in casatorie am crezut ca glumeste. Mai ales ca ma ceruse prin telefon, si el mereu glumea cu toate.
-Si l-ati refuzat.
-Nu am bagat in seama cererea lui.
-Si acum e insurat?
-Este da. Cu alta femeie si au copii. A glumit si cu ea cum a glumit cu mine, dar ea a luat in serios cererea si a acceptat, apoi a insistat ea sa grabeasca lucrurile.
-Deci ea a fost mai hotarata.
-Si eu sunt! Doar ca am crezut ca glumise. Nu era nici el hotarat, cum avea sa imi spuna ulterior. Ea a fost mai hotarata si insistenta. Dar eu nu sunt genul sa alerg dupa barbati.
-Inteleg. Foarte bine. Fiti cum simtiti ca trebuie sa fie o femeie. E adevarat ca in zilele noastre sunt multe tipuri de femei si regulile s-au schimbat putin. Dar revenind la umor, inteleg ca oamenii cu simtul umorului pe care i-ati intalnit, nu erau si suficient de seriosi incat sa va ia de sotie. Iar cei fara simtul umorului voiau ceva serios si puteati fi casatorita cu ei, dar va plictiseau.
Femeia avu o revelatie, amuti.
-Adica vreti sa spuneti ca ar trebui sa caut un barbat plictisitor mai degraba, decat unul cu simtul umorului?
-Eu nu spun asta. Ati luat deciziile pe care le-ati luat in acele momente in functie de ce era prioritar pentru dumneavoastra atunci. Trecutul a trecut. Regretele nu isi au sensul. Ar fi cazul sa va intrebati ce e acum mai important pentru dumneavoastra? Sa va distrati sau sa aveti o relatie serioasa, o familie?
-Eu as vrea sa am o familie cu un om amuzant.
-Si daca dati iar peste un barbat serios care vrea sa va ia de sotie, dar nu e amuzant, ce faceti?
Femeia se intrista si lasa privirea in jos. Apoi ridica ochii, indrepta spatele si serioasa:
-Daca are toate calitatile pe care le caut la un barbat, mai putin umorul, nu il voi refuza.
-Asa sa va ajute Dumnezeu! Spuse parintele dandu-i binecuvantare pe crestetul capului. Moment in care femeia simti ca o putere o inunda prin crestetul capului. Pleca insufletita, cu speranta in suflet, simtea ca in curand il va gasi.
Intr-una din zile sosi un barbat de 38 ani care il ruga pe parinte sa ii dea un sfat ca el nu mai intelege femeile.
-Eu le-am dat tot ce am putut si ele m-au lasat. Le-am daruit si flori. Florile au ceva nasol. Ca dupa ce le-am dat flori nu au vrut sa ne mai vedem.
-Or fi avut alergie la polen, spuse parintele glumind.
-Alergie la bunatate aveau. M-au inselat, le-am lasat libere si ele si-au facut de cap.
-Tinere, florile nu strica vreodata. Nu florile erau de vina, ci persoana care le-a oferit.
Barbatul facu ochii mari.
-Dar eu am facut tot ce am putut, am dat tot ce am avut mai bun.
-Ce anume ati facut?
-Pai nu le-am inselat, le scriam des pe Facebook, vorbeam toata ziua in scris. In weekend le luam sa stea cu mine. Iar cele cu care am avut relatii la distanta, m-au tradat.
-O femeie are nevoie de un barbat langa ea, nu in alt oras sau alta tara. Aceea nu e relatie. O femeie are nevoie de sprijin, de un om care o sa tina de mana si pe umarul caruia sa planga sau sa isi spuna oful, de un brat care sa o inconjoare cand merge ziua pe strada sau seara cand doarme. O femeie are nevoie sa se simta aproape de un barbat. Chiar daca ii scrieti in fiecare ora, nu sunteti langa ea. Aceea nu e relatie, ci e ceva ca sa treaca timpul placut, sa nu va simtiti nicinul singur. Desi in final, la finalul zilei sunteti… SINGURI.
-Eh! Ele au avut grija ca in final sa nu fie singure.
-Si le blamati ca nu au vrut sa fie singure? Poate ca dstra va place sa stati singur si sa aveti cu cine vorbi la distanta, ca nu vreti pe cineva langa dstra non stop. Asa ca preferati “relatii” la distanta. Asa cum au avut si parintii dstra.
-Prefer?ramase barbatul pe ganduri. Nu prefer asta, eu mereu am vrut mai mult. Si de unde stiti de parintii mei? Intreba stupefiat, pentru ca intr-adevar parintii lui traisera la distanta inca de cand el avea 4 ani. Tatal plecat in alt oras, apoi chiar in alta tara. Acesta era modelul de stalp al casei pe care il vazuse (sau mai bine zis, nu il vazuse la cat era plecat). Un sot aflat la distanta, un tata distant.
-Incercati sa va amagiti pe dstra ca ati vrut ceva mai mult, ca sa nu pareti rau in propriii dstra ochi. Dar doar ati vrut companie temporara. Companie verbala si uneori si fizica. Dar mai rar fizica din cauza distantei. Va felicit ca in ciuda distantei ati fost fidel. Totusi poate ar trebui sa va reconsiderati comportamentul daca nu vreti sa ramaneti singur. Sau poate asta vreti. Nu uitati un lucru: singura persoana cu care ramaneti permanent, sunteti dumneavoastra. Oamenii vin si pleaca, va pot abandona, o singura persoana insa nu va va abandona: Dumnezeu. Nu sunteti singur vreodata, caci va aveti pe dumneavoastra si pe Dumnezeu. Desi nu il vedeti, e si ingerul pazitor care va vegheaza.
-Dar uneori singuratatea doare si simt nevoia sa vorbesc cu cineva. In scris macar.
-In scris… tehnologia asta a involuat societatea. Oamenii vorbesc in scris, nu mai stiu sa sune pe telefon sa auda un glas sau sa se intalneasca. Dar revenind, cred ca e cazul sa va maturizati.
-Adica?
-Sa fiti mai serios in alegerea partenerei si sa o tratati cu mai multa seriozitate. Daca vreti ceva serios, comportati-va ca atare, dar daca vreti sa fiti singur, nu mai aveti nevoie de sfatul meu, ci faceti ce ati facut si pana acum.
-Adica?
-Adica repetati acelasi tipar: alegeti femei aflate in alt oras, comunicati de dragul de a comunica, fara intentii serioase, fara planuri de viitor si ce ati mai facut dstra. Stiti mai bine ca mine.
-Le-am oferit flori. Si le-am scris zilnic.
Parintele zambi ca unui copil naiv care nu a inteles nimic din ce i se spusese si il batu pe cap in semn de binecuvantare.
-Aveti grija de sufletul dstra si de timpul dstra. Ambele se pot pierde usor in zilele noastre cu atatea ispite.
-Cuvintele parintelui ii rasunara in minte cateva zile, pana le intelese.
-Un alt barbat il aborda pe parinte spunandu-i ca are 41 ani si ii e teama ca va muri singur, ca nu gaseste femeie cu care sa intemeieze familie.
-Dar cautati de mult?
-De vreo 6 ani asa…
-Si pana atunci ce ati facut? Nu voiati sa va insurati?
-Mi-am trait viata.
-Aha. Si daca va insurati considerati ca nu va mai traiti viata?
-Pai o nevasta iti ingradeste libertatea.
-Am inteles.
-Pai nu stiu daca intelegeti ca sunteti calugar. Dar am prieteni si vad ca sunt ca la inchisoare.
-Chiar asa? Sa stiti ca imi vin la spovedit oameni casatoriti si reusesc sa evadeze din inchisoare se pare. Desi nu s-a plans vreunul ca ar fi ca la inchisoare. Si daca asta e parerea dstra despre casatorie si nevasta, de ce v-ati schimbat ruta vietii si doriti sa va casatoriti?
-Ca sa nu mai fiu singur. Ca sa aiba cine sa imi dea un pahar de apa la batranete.
-Aha. Are Dumnezeu grija sa ne trimita ajutor si la batranete pentru un pahar cu apa. Dar legat de singuratate, cand cautati om din cauza singuratatii, e un motiv gresit si nu duce vreodata la relatie reusita, durabila. Dezirabil e sa va doriti o casatorie din alte considerente.
-Cum ar fi?
-Cum ar fi mantuirea sufletului, ca sa nu mai ardeti in focul desfranarii. E doar un exemplu. Si nu uitati ca ne nastem singuri, murim singuri. In groapa singuri vom fi. Conteaza ce e dupa groapa. Desigur ca si ce e pe lumea aceasta conteaza, caci a spus Domnul sa nu fie omul singur si i-a dat pereche. Dar dstra ati gasit mai multe perechi si nu ati ramas cu vreuna. Pentru ca nu ati vrut. Si nici acum nu vreti. Un om care doreste sa intemeieze o familie, alege din marea de femei pe cea mai rasarita si construieste cu ea.
-Pai nu e niciuna mai rasarita.
Parintele zambi ca unui copil.
-Uneori credem ca ne-am schimbat, dar de fapt suntem aceiasi oameni. Ne pacalim pe noi insine cu scuze, motive gasim usor. Iar schimbarea e cea mai grea dupa 30 si ceva de ani traiti in aceeasi maniera cu acelasi mod de gandire si aceleasi actiuni. Nu putem face aceleasi lucruri si sa ne asteptam sa obtinem alt rezultat. Priviti mai bine omul de langa dstra si mai intai uitati-va la dstra, la ce e in interiorul d-stra si ce va doriti cu adevarat de fapt. Uneori ceea ce cautam e atat de aproape de noi, trebuie doar sa avem ochi sa vedem. Dar mai intai sa privim in interiorul nostru. Spuneti rugaciunea inimii “Doamne, Iisuse Hristoase….” si in timp veti vedea.
-Cat timp parinte? Ca simt ca nu mai am timp.
-Doar Dumnezeu stie cat timp mai avem. La Dumnezeu anii nostri sunt milisecunde. Rabdare! Si perseverenta. Si tineti minte un lucru: iubirea e un act de vointa. Iubirea e o alegere. E foarte usor sa alegeti o persoana si sa construiti o relatie sau familie cu ea. E o alegere. O decizie asumata. Iubirea e un act de vointa. Intentia cu care incepeti un lucru da tonul, iar vointa continua lucrul. Cand intentia si vointa sunt aliniate, lucrurile merg intr-o directie. Dar vointa e cheia succesului. Fiti sincer cu dstra; cu ce intentie ati inceput relatiile de fapt? Nu oare cu intentia a ceva efemer, relatii pasagere?
-Omul pleca si ii rasuna in minte “Iubirea e un act de vointa, iubirea e un act de vointa”.
In alta zi, vine o fata de 30 ani plangand ca s-a vazut cu un baiat 2 saptamani si acesta parea minunat, vorbeau la telefon 5-6 ore in fiecare seara si s-au vazut de 4 ori apoi el a pus punct. El parea serios si era credincios practicant si ea chiar se vedea casatorita cu el.
Parintele o asculta cu empatie si o privi parinteste ca pe un copil naiv.
-Draga mea, cam repede sa te gandesti ca te vei marita cu un barbat pe care nu il cunosti. Uneori barbatii cuceresc de dragul de a cuceri. Cand ti se pare cineva prea bun ca sa fie adevarat, de obicei nu e adevarat. Nu ai pierdut nimic. Daca era pentru tine, erati inca impreuna. Nu suferi dupa un om care nu te vrea. Si nu o lua personal ca si cum nu ai fost tu suficient de buna. Omul cauta altceva. Poate nici el nu stie ce cauta. Stai linistita.
– Credeam ca e raspunsul la rugaciunile mele, credeam ca e bonus de la Dumnezeu cu atatea calitati.
– Dumnezeu cand daruieste, intr-adevar daruieste mai mult ca oricine, din preaplinul iubirii. Dar in cazul asta, a fost o inselare. Parea trimis de Dumnezeu, poate chiar a fost, dar nu pentru a ramane. Ci pentru a invata ceva. Nu orice straluceste la soare e diamant. Stiti diamantele sunt carbuni supusi la presiune si caldura foarte mari. Asa evolueaza si omul, e sculptat prin experiente, prin suferinta. Aveti grija cu cine va incurcati, caci carbunii va pot murdari. V-a ferit Dumnezeu de el. Dati Slava Lui Dumnezeu ca v-a lasat in pace. Nu era om serios. Voia sa va impresioneze, sa va cucereasca. Nu ati pierdut nimic! Mergeti in pace cu asta in minte si veti gasi pacea. Dumnezeu va poarta de grija!
In alta zi vine o tanara de 32 ani care il intreaba pe parinte de ce sunt toti barbatii niste papa lapte, niste imaturi, care nu fac nimic pentru femeia de langa ei.
-In primul rand sa nu generalizam, e gresit sa ii bagam pe toti in aceeasi oala. Si poate nu toti papa lapte, poate unii au intoleranta la lactoza. Nu TOTI sunt la fel. Poate ati gasit dumneavoastra astfel de barbati ca nu ati cautat in locul potrivit. In al doilea rand, fara sa vreau sa va demoralizez, barbatii buni sunt luati imediat de pe piata, dar si femeile sunt pricepute de i-au convins sa renunte la burlacie. In al treilea rand, ca sa apreciati un om bun, e nevoie de cateva specimene mai putin bune. Stiu o fata care a fost cu un baiat bun la tinerete, dar fiind primul, ea nu stia sa se comporte si nu stia nici ce era pe piata barbatilor. Asa ca dupa ce s-au despartit, toti pe care ea i-a intalnit i-a comparat cu acel baiat si si-a dat seama ca avusese un diamant,pe care ea il slefuise cum a vrut ea si tot nu l-a vrut. Toti ceilalti care au urmat erau plastic comparativ cu diamantul. Intelegeti?
-Ce anume?
-Ca e normal sa dati peste specimene de calitate indoielnica. Dar exista inca si barbati buni. Rugati-va sa vi-l aduca Dumnezeu la momentul potrivit. Ca uneori gasim omul potrivit la momentul nepotrivit. Iar uneori gasim omul la momentul potrivit. Rugati-va! Aveti incredere in pronia Lui Dumnezeu! EL aduce omul la momentul potrivit la locul potrivit si va recunoasteti. Rugati-va sa va recunoasteti reciproc! Si inca ceva: barbatii se pot educa, daca mama lor nu i-a educat. Din iubire, ei se pot schimba, pot fi modelati. Daca un barbat nu face nimic pentru dstra ori nu vrea ori nu stie. Daca nu stie, invatati-l. Din iubire, se va lasa educat. E neplacut, dar e posibil. Asta e solutia. Barbatii invata de la femei. Daca dati peste un barbat educat si darnic, tot de la femei a invatat asta. Iubirea schimba, iubirea educa, iubirea rabda.
-Sarutmana!
Intr-una din zile, o femeie de 45 ani cu parul incaruntit se apropie de el zambind ca si cum il cunostea.
-Parinte Filimon!
Parintelui ii pareau ochii aceia cunoscuti, dar nu stia de unde sa ii ia, iar zambetul acela cald si plin de iubire, il mai vazuse candva.
-Nu stiu daca va amintiti de mine, caci parca a fost intr-o alta viata, cand eram copii amandoi, in Caldarusani. Ioana ma numesc.
-Ioana!Ioana cu care ma jucam eu si care imi daruia ciocolatele si covrigeii ei?
-Le imparteam doar, nu va daruiam tot.
-Ioana! Nu imi vine a crede ca te revad dupa atatia ani! Spuse el luandu-i mana intre mainile lui.
Ioana se rusina si privi in jos, la mana ei acoperita de cele doua maini.
-Iarta-ma ca nu te-am recunoscut din prima. Bine ai venit! Hai sa iei un loc aici, o conduse el spre doua buturugi din curte. Acesta este sezatoarea pentru vorba, ia loc te rog.
-Multumesc, spuse ea privind in continuare in jos. Uneori ridica privirea spre barba lui, apoi ii privea manecile largi ale sutanei si rar spre a-l privi in ochi.
-Esti bine, Ioana?
-Adica?
-Adica esti bine, sanatoasa? Ce ai mai facut de cand nu ne-am vazut? Au trecut decenii.
-Pictez icoane intr-un atelier. Pe cont propriu fac si la cerere pentru cunostintele cunostintelor. Ma descurc, slava Domnului. Am auzit ca esti aici de ceva vreme si am vrut sa te vad…Parca ar fi vrut sa continue cu ceva, dar inghiti in sec privind in jos. Iertati-ma, v-am tutuit, ca in copilarie.
-Imi poti vorbi la per tu, doar am petrecut 15 ani impreuna, pana am plecat fiecare la alt liceu.
-Da, si in vacante nu ai mai revenit in sat. Petreceai prin manastiri vacantele.
-Imi cautam locul. Si l-am gasit intr-un final. Intr-un final toate se aranjeaza cum e mai bine. Am incredere ca si pentru tine s-au aranjat, spuse el privind la inelarul ei stang, unde nu era niciun inel sau verigheta.
-Am fost casatorita, dar am divortat. Anturajul l-a stricat, bautura l-a stricat mai rau.
-Crezi tu ca anturajul l-a stricat? Oare nu materialul e de vina, iar factorii doar favorizeaza deformarea materialului? Plastelina e moale, dar e nevoie de o mana pentru a o modela. In lipsa fortei care actioneaza asupra ei, aceasta ramane neschimbata. Dar plastelina era moale deja. Nu mana a facut-o moale.
-Asa este. E vina mea ca nu am avut rabdare sa il cunosc mai bine. Poate daca nu ma grabeam sa ma casatoresc, as fi vazut ce hram poarta.
-Nu te invinovati. Ai facut ce ai crezut de cuviinta in acel moment. A fost o experienta de viata. Te-ai ales cu o lectie de intelepciune si urmatoarea decizie va fi luata altfel. Esti bine acum?
-Da, am divortat la 33 ani, am avut timp sa imi revin. Plus ca a fost o eliberare cand am divortat, nu suferinta. Mai bine fara rau decat cu rau. Asta e vorba mea. Nu cum zic unii ca “rau e cu rau, dar mai rau e fara rau”.
-Da, aceea e vorba de codependenti, care se complac in relatii toxice. Dar nu e treaba noastra asta. Ce te aduce aici?
-Am vrut sa te revad.
-De ce nu ai venit mai devreme?
-Nu a fost momentul potrivit.
-Si ce face acest moment ca fiind potrivit?
Ea tacu si privi in jos iarasi.
-S-a intamplat ceva, Ioana?
-In viata mereu se intampla ceva. Sunt suisuri si coborasuri.
-Acum in ce stadiu esti? Urcus sau coborare?
-Odata cu inaintarea in varsta, nu este oare o coborare?
-Coboara puterea, dar urcam duhovniceste speram. Nu?
-Speram.
-Te simt abatuta, ai o durere ascunsa. Dar nu insist. Ma bucur sa te vad si poate nu ai venit sa discutam despre asta.
-Ma gandeam zilele trecute la prietenia noastra copilareasca…si am vrut sa retraiesc ceva din acele sentimente. Asa ca am spus ca venind si vazandu-te, va fi suficient sa simt ce simteam atunci.
-Si a fost asa?
-A fost, da, pe de-o parte. Pe de alta parte, peste acel copil s-au adaugat foi de viata si nu mai poate respira in voie, caci maturitatea l-a redus la tacere. Dar e acolo, l-am regasit acum, ma refer la Ioana mica. Am recunoscut emotia ei cand o luai de mana sa se joace in curtea bisericii, cand alergam dupa fluturi. Apoi in adolescenta, cand o luai de mana sa treaca peste pietrele din parau. Parca vad un film alb negru amintindu-mi. E totul atat de departe, dar intr-o fractiune de secunda am fost iar acolo. Iti multumesc pentru o copilarie plina de emotie si bucurie. Cand te vedeam la biserica eram cel mai fericit copil, cand ne jucam, pregustam raiul. Nu am mai trait sa stii acea bucurie.
-Normal, copiii traiesc altfel bucuria decat adultii. Pe copii ii bucura alte lucruri decat pe adulti.
-Si totusi, acum m-am bucurat ca un copil, revazandu-te. Stand aici si vorbind ma simt ca o copila adolescenta iar. E incredibil! Spuse ea nostalgica si cu o lacrima in coltul ochiului. Am vrut sa mai simt o data….sa ma mai simt ca in copilarie.
-Ioana, esti bine?spuse el punandu-si mana pe mainile ei stranse in poala.
-Acum sunt bine, spuse ea, privindu-l in ochi, zambind. Se ridica si indreptandu-si spatele, isi aranja fusta lunga pana in pamant, parca incercand sa isi alunge gandurile si sa isi gaseasca cuvintele. Eu voi pleca. Ma bucur ca te-am revazut.
Parintele se ridica in picioare si o privi cu compasiune.
-Si eu ma bucur si te mai astept!
-Ne vom revedea cu siguranta, spuse ea. Si revederea va fi cu bucurie, ca intotdeauna. Cel putin pentru mine.
-Si pentru mine, fara indoiala. Parintii tai sunt bine?
-Sunt, da, spuse ea privindu-l in ochi, ca si cum voia sa isi intipareasca in minte chipul lui. Iti voi picta o icoana, spuse ea. Si daca nu ajung personal, ti-o trimit prin cineva.
-Multumesc, nu te deranja, sunt sigur ca ai multe lucrari de facut.
-Dar e placerea mea sa ti-o daruiesc. In curand…
-Bine, te astept atunci!
T-e las cu bine! Multumesc inca o data pentru bucurie!
-Slava Lui Dumnezeu pentru toate! Mergi in pace si bucurie!
Ioana pleca si se opri in poarta privind in urma spre el, asa cum in biserica in copilarie privea in spate dupa el, cand mergea cu mama ei de mana sa duca pomelnicul. Doar ca de data aceasta si el o privea, cu compasiune si ingrijorare. Oare ce durere ascundea in suflet Ioana?
O privi cum se indeparteaza pana nu mai fu in raza lui vizuala.
“Ai grija Doamne de ea si usureaza-i povara sufletului!” se ruga el in gand.”Doamne miluieste!”
Dupa doua saptamani, o tanara intreba la poarta de parintele Filimon.
Baiatul care sapa gradina o duse pe tanara la parintele Filimon care era sub un nuc inalt innodand metaniere.
-Sarutmana parinte!
-Doamne, ajuta! Ce va aduce pe la noi?
-Sunt Irina, fiica Ioanei, prietena dumneavoastra din copilarie. Am inteles ca erati ca fratii.
-Da, Ioana are o fata deci. Iarta-ma, ia loc te rog, ii spuse parintele aratandu-i un scaun liber pe care statuse un calugar mai batran mai devreme, dar plecase din cauza caldurii.
-Am inteles ca mama a fost aici acum doua saptamani.
-Da, este bine?
-Mama nu mai este. A trecut la cele vesnice in urma cu o saptamana. M-a rugat sa va aduc icoana aceasta, spuse ea scotand din desaga o icoana impachetata in hartie albastra lucioasa. I-o inmana parintelui si acesta se ridica in semn de condoleante.
-Cum a trecut la cele vesnice? Ce s-a intamplat? Intreba parintele, uimit ca pleca asa curand.
-Nimic. Ne asteptam, se astepta sa se intample de ceva vreme. Suferea de atatia ani de dureri. Dar Domnul nu voia sa o ia la El. Si acum doua saptamani a venit aici si cand a ajuns acasa, s-a apucat sa picteze icoana asta, spunand ca nu mai are timp mult sa o termine. Altceva nu a mai facut, decat icoana asta si in noaptea zilei in care a terminat icoana, s-a culcat si nu s-a mai trezit. Dumnezeu i-a usurat povara.
Parintele privi in jos si spuse in gand “Doamne miluieste” de cateva ori.
-Dumnezeu sa o odihneasca intru pacea Sa!
-Amin! A fost bucuroasa ca v-ati vazut, ea venise sa va vada si imi spusese ca cel mai fericit moment e cand o tineati de mana in copilarie. Ea cand a plecat spre dumneavoastra, nici nu spera sa o mai tineti de mana, caci sunteti calugar, dar mi-a spus cand s-a intors ca primul lucru pe care l-ati facut cand ati recunoscut-o a fost sa o luati de mana, adica sa ii prindeti mana intre mainile dstra.
-Da, nu obisnuiesc sa fac asta, intr-adevar. Nu stiu de ce am facut asta, nu ma recunosc.
-A fost dorinta mamei, iar Dumnezeu i-a indeplinit ultima dorinta, fara ca dstra sa stiti. Mi-a spus ca s-a simtit ca atunci cand era copil si cred ca a murit fericita, cu bucurie de copil. Intreaga saptamana a zambit, desi durerile ii brazdasera riduri pe chip. Acum avea chipul senin ca de copil. Va multumesc ca i-ati adus mangaiere mamei in ultima clipa macar.
-Nu eu. Mangaierea, milostivirea de la Dumnezeu sunt. El si doar El infaptuieste tot ce e mangaietor. Irina,uite, tocmai am terminat acest metanier, ia-l si foloseste-l la rugaciune pentru odihna sufletului mamei tale si pentru pacea sufletului tau. Ai in jur de 20 ani, nu?
-Douazeci si cinci.
-Fix ca Simon, baiatul care te-a condus la mine. Ia spune-mi, ai cu ce sa ajungi acasa?
-Fac autostopul.
-Esti oaspete de onoare astazi. Ramai la cina, innopteaza aici si maine te duce cineva acasa. Ce spui?
-Pai…trebuie sa inchid puii in seara asta, nu pot ramane, iertati-ma.
-Nu mai ai pe nimeni acasa?
-Nu. Sunt singura.
-Nimeni nu e singur. O ai pe Maica Domnului, ai ingerul pazitor si iti va trimite Dumnezeu ajutor pamantesc. Simon!il striga pe baiatul care sapa.
-Da, parinte.
-Faci o pauza de la sapa astazi ca sa conduci o mandrete de fata acasa? Nu stiu unde sta, dar asa cum a venit, trebuie sa ajunga acasa.
-Desigur parinte. Merg sa ma spal si revin in 10 minute.
Simon pleca, iar fata se aseza pe scaun.
-Va multumesc.
-Stai linistita, Simon e cuminte si la locul lui. Esti in siguranta.
-Nici nu imi faceam griji.
-Grijile nu sunt bune, precautia da.
-Se lasa tacere.
-Dumnezeu sa iti mangaie sufletul, Irina! Ai nadejde ca mama ta e intr-un loc mai bun si va veti revedea intr-o zi.
-Stiu, asa e, chiar daca doare momentan, stiu ca asa va fi candva. Mama a fost cel mai bun om pe care l-am cunoscut, asa ca sigur se odihneste langa Dumnezeu acum. Nu desfaceti icoana sa o vedeti?
-Ba da, desigur, spuse el privind hartia colorata. O desfacu cu grija si cand vazu icoana, inmarmuri, era Sfantul Filimon, dar trasaturile lui semanau cu ale sale, ale pamanteanului Filimon.
-Va place?
-E….e…superba, multumesc.
-A scris pe spate un mesaj, ia uitati-va!
Pe spatele icoanei era scris cu acuarela “Dupa chip si asemanare…” si parintele isi aminti discutia lui cu parintele de cand avea 6 ani, discutie care l-a marcat,caci de atunci a fost insetat de a-L vedea pe Dumnezeu.
Mare este Dumnezeu si minunate sunt lucrurile Lui si niciun un cuvant nu e de-ajuns spre lauda minunilor Lui!
Solutia Fericirii 